pur si simplu

Curatenie de primavara cu schimbari majore

In Franta on 13/03/2011 at 18:38

Am venit momentul sa imbunatatesc blogurile si sa inlesnesc comunicarea cu voi, atat de importanta pentru mine. De azi inainte veti gasi toate textele vechi si pe cele noi la http://pursisimplu.net/. Sper ca aceasta mutare sa faca textele mai usor si mai rapid de parcurs si sa imbunatateasca fotografiile. Nu in ultimul rand aceasta mutare va marca o noua etapa in viata mea: voi dedica mai mult timp scrisului. Sper ca aceste schimbari sa ne apropie si mai mult si sa va aduca si voua si mie momente de fericire si conversatii interesante care sa ne aline setea de cunoastere si pe cea de comunicare. Astept comentariile voastre la noua adresa (de astazi nu voi mai raspunde aici). Tot acolo puteti sa va reinnoiti abonamentele.

Andra

Prezentele materiale sunt protejate de drepturile de autor conform Legii 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe. Orice încercare de preluare a articolelor si fotografiilor se va face NUMAI cu acordul autoarei si cu condiţia citării permanente a link-ului : pursisimplu net.

Ultimul ospat al lui Mitterrand

In gastronomie on 07/09/2010 at 13:00

In documentarul sau „France on a Plate” Andrew Hussey incearca sa explice de unde vine fascinatia francezilor pentru mancare. El isi incepe interesantul documentar prin a descrie ultimul dineu dat de Francois Mitterrand inainte de muri.

Acest ultim festin impartit cu 30 de apropiati a cuprins tot ce este mai frantuzesc in materie de gastonomie: foie gras, scoici oysters, clapon si presura de gradina (ortolan bunting), o mica pasare cantatoare.

Si aceasta mica pasare cantatoare este cheia acestui ultim dineu, extravaganta care a facut din festinul lui Mitterrand subiect de presa si de filme documentare.

Pompa dineurilor franceze se simte nu numai in mancare ci si in felul in care este aranjata si decorata masa

Pompa dineurilor franceze se simte nu numai in mancare ci si in felul in care este aranjata si decorata masa

Pentru a intelege de ce trebuie spus cum este preparata micuta presura de gradina inainte de a fi oferita mesenilor. Va rog sa intelegeti ca toate detaliile sunt necesare pentru ca ele fac din ortolan mai mult decat o mancare, fac din acesta mica pasare cantatoare un adevarat ritual, un lux, o extravaganta.

Micuta pasare este orbita sau tinuta intr-un spatiu intunecat apoi este indopata cu  ovaz si mei.  Pasarea ajunge de nerecunoscut, grotesca, un bulgare de seu incapabil sa se miste.

Cand atinge dimensiunile cerute de exigentele bucatarului pasarea este inecata de vie in Armagnac. Trupul ei mic este mai apoi jumulit de pene, carnea ei galbena si palida este mai apoi asezonata cu sare si piper, iar intreaga pasare este introdusa la cuptor.

Bucatarul pastreaza capul pasarii atasat de trup si penajul verde ramane si el neatins.

Pasarea este oferita mesenilor care intr-un ritual bizar isi acopera capetele cu servetele de panza si baga in gura dintr-o singura miscare trupul pasarii.

Pasarea este decapitata cu dintii  iar capul ei este tot ceea ce mai ramane din ea. Meseni inghit oasele fragede si trupul intreg neeviscerat al zburatoarei.

Exista cateva explicatii ale ritualuilui acoperirii capul cu servetul de panza. Unii spun ca in felul acesta intreaga aroma a pasarii coapte ajunge in narile celui ce o va devora. Altii spun ca mesenii se acopera pentru a ascunde odioasa crima de ochii lui Dumnezeu.

Somon afumat, tartar, gravlax - un alt lux care nu lipseste din meniurile extravagante ale dineurilor franceze

Somon afumat, tartar, gravlax - un alt lux care nu lipseste din meniurile extravagante ale dineurilor franceze

Acesta din urma explicatie nu l-a oprit pe Mitterrand sa aleaga presura de campie sau ortolanul ca parte a ultimului sau ospat. Mitterrand era oricum in agonie, bolnav de cancer si probabil gata sa ii dea explicatii lui Dumnezeu. El a planuit ospatul atunci cand medicii i-au spus ca mai are foarte putin de trait.

De altfel acesta a fost ultima mancare pe care Mitterand a mai pus-o in gura. Asa cum prezisesera medicii, 10 zile dupa faimosul banchet, fostul presedinte al Frantei a murit. La asta nu mai am de adaugat decat ca Mitterrand a fost primul presendinte socialist al celei de-a cincea republici franceze (suprema ironie!).

Ortolanul este o delicatesa rara in bucataria franceza. Francezii il manaca chiar daca mica pasare  este acum pe cale de disparitie.

Este oare aceasta mica pasare un simbol al arogantei bucatariei franceze, un simbol al rafinarii pana la absurd? Este o simpla cautare a raritatii si excentricului? Sau este decizia de a oferi fructul interzis mesenilor o dorinta de reafirmare a puterii si bogatiei gazdei?

Astfel de extravagante nu sunt nici noi si nici cel mai mari din istorie, insa tocmai acesta apropiere a lor de contemporaneitate le face inexplicabile.

Suntem, in opinia noastra, mai inteligenti, mai educati si mai capabili sa discernem ce este bun, frumos si moral decat inaintasii nostrii si cu toate acestea facem aceleasi greseli copilaresti, ne aratam puterea si bogatia cu aceeasi lipsa de bun gust ca regii si bogatasii din trecut.

Pentru ca asta este ce poate fi si trebuie reprosat bucatariei franceze: lipsa de modestie, afisarea cu nerusinare a banului si puterii din spatele somonului afumat si a foie gras-ului.

Tarte Normande aux pommes - dupa mine un simbol al bucatariei franceze taranesti, simple si lipsite de extravagante

Tarte Normande aux pommes - dupa mine un simbol al bucatariei franceze taranesti, simple si lipsite de extravagante

Exista in felul in care este servita si gatita mancarea in Franta o pedanterie anacronica si demna de ironie. Intr-o societate care se declara egalitara, cu presedinti socialisti, gastronomia franceza vorbeste despre caste. Nu exista nimic socialist, nimic egalitar in bucatele de pe mesele celor cu bani si putere.  

Cred ca ultimul festin al lui Mitterrand este in dezacord cu felul simplu in care este tratata mancarea in bucatariile taranilor francezi si asta casca o uriasa prapastie intre conducatorii Frantei si supusi, intre tarani si oraseni.

Andrew Hussey avea dreptate sa incerce sa explice arta culinara franceza din perspectiva ultimului ospat al lui Mitterrand. Ce nu are dreptul sa faca Andrew Hussey si nimeni altcineva este sa generalizeze. Gastronomia franceza este oglinda societatii franceze: divizata de bani si de putere.

Omaha Beach – locul demnitatii eterne

In Normandia on 07/06/2009 at 19:00

Cand viata a devenit insuportabila si te simti ca un robot, prea lovit din toate partile ca sa mai poti simti ceva, urca-te in masina, traverseaza Europa si opreste-te pe coasta Frantei, in Normadia, la Omaha Beach.

Cimitirul de la Omaha Beach

Cimitirul de la Omaha Beach

Daca acolo nu vei simti nimic inseamna ca nu mai este nimic de facut, esti imun. Daca insa simti cum intorcand ochii de la splendida plaja catre pamant si la vederea lanului de cruci albe de marmura, lacrimile iti urca in ochi, atunci mai ai o speranta. Viata ta nu mai pare atat de tragica. Nici o tragedie nu este mai tragedie decat un camp de tineri barbati morti. In afara mortii celor dragi.

Omaha Beach

Omaha Beach

Oricat ar parea de bizar tot ce mi-a venit in minte la vederea cimitirului a fost cat de demn sunt comemorati tinerii militati morti pe plajele Normandiei. 

In cimitir sunt mormintele a 9.387 de militari cei mai multi ucisi in debarcarea din Normandia, in Ziua Z. 

Monumentul de la Omaha Beach

Monumentul de la Omaha Beach

Cimitirul de la Omaha Beach este intr-un urias parc aflat chiar de-a lungul tarmului marii, un parc plin de monumente si arbori si cruci, iar imaginea cea mai puternica, cea cu care voi ramane pentru totdeauna este cea a miilor de cruci.